Cutia Pandorei, un mit ancestral sau o realitate metaforică?

Pandora şi Ulciorul ei, sunt două mituri greceşti extrem de uzitate de literatură şi nu numai, drept izvoare de inspiraţie. Totuşi, sunt de asemenea foarte mulţi care nu numai că neagă veridicitatea acestui mit, dar îl şi discreditează total, considerându-l o simplă  poveste ireală şi inaplicabilă în realitate.

Veridicitatea acestui mit, al lui Hesiod, nu poate fi stabilită cu exactitate de nimeni; rămâne la aprecierea fiecăruia dacă alege să creadă în acestă legendă sau nu. Eu personal, poate mă îndoiesc de existenţa certă a unei femei înzestrată cu anumite calităţi supreme şi a cutiei sale plină de capcane malefice; însă cred în morala acestui mit. Poate Pandora nu a existat la începuturile lumii, însă morala mitului său poate fi aplicată în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi, poate fi văzută în realitatea contemporană fără eforturi considerabile.

Pentru a vă hotărâ dacă să credeţi sau nu în Pandora şi în Cutia sa trebuie pentru început, să cunoaşteţi povestea ei.

Pandora, conform mitologiei greceşti, a fost prima femeie de pe Pământ creată de zei pentru a se razbuna pe Prometeu care furase focul din Olymp şi îl dăruise oamenilor. Astfel zeii se hotărăsc să creeze femeia perfectă contribuind fiecare cu o calitate reprezentativă: Hefaistos, zeul meşteşugăritului, folosind apă şi pământ, i-a sculptat corpul şi chipul, Afrodita i-a dat frumuseţea, graţia,  Atena înţelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes iscusinţa, puterea de convingere dar i-a plantat în inima şi viclenia şi minciuna.

Zeus, pentru a se razbuna pe Prometeu, creeaza o cutie in care zeii vor depune de aceasta data toate relele lumii: Ares cruzimea, Poseidon aroganţa,  Hefaistos suferinţa/durerea, Hermes vanitatea, lăcomia, Hera gelozia, Afrodita pofta trupească, Artemis ura, Atena lăcomia, Apollo bolile, Dionis lenea, Demetra tristețea, Zeus teama, înșelăciunea, suferința și moartea de către Hades. Doar Hestia depune în cutie Speranţa. Astfel creată cutia, Pandora este oferită drept soţie lui Epimeteu, fratele lui Prometeu care deşi avertizată de capcana ulciorului, aceasta se lasă pradă curiozităţii şi deschide cutia eliberând toate relele, ce se răspândesc în lume. Doar Speranţa a rămas pe fundul ulciorului întrucât aceasta reuşeşte să închidă cutia în cele din urmă

Astfel mitul ar putea să însemne pe de-o parte, faptul că anumite lucruri rele, dacă nu nefaste, se vor întâmpla pentru că s-a făcut ceva ce nu trebuia să se facă şi astfel consecinţele negative urmează să apară. Pe de altă parte, cu toţii ne-am confruntat la un moment dat cu acest conţinut al cutiei, fie că am fost victimele lui, fie că am fost partizanii acestuia. Cu toţii poate am fost cruzi, aroganţi; cu toţii am cunoscut ura, suferinţa, tristeţea, boala. Aşadar Cutia Pandorei este omniprezentă în viaţa noastră. De asemenea, legenda ar putea însemna şi faptul că Speranţa este ultima scânteie care se stinge în orice inima; este ca o clepsidră, exact atunci când crezi că s-a scurs, ea se întoarce în favoarea ta; Speranţa este modul de a concretiza visurile, este principala fericire pe care aceasta lume o poate oferi. Şi în cel mai cumplit hazard trebuie să vedem măcar o urmă de Speranţă căci este singura pârghie spre supravieţuire. Speranţa este sursa inepuizabilă ce ne oferă puterea de a merge mai departe,deci nu vă temeţi să o folositi la maxim.